Boală de ochi per l. Transmiterea genetica a bolilor oftalmologice


Conjunctivita infecțioasă Conjunctivita bacteriană [] Conjunctivita acută bacteriană este cel mai des întâlnită formă de conjunctivită bacteriană, iar cei mai frecvent incriminați agenți etiologici sunt Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae.

Alți agenți patogeni responsabili de formele acute de boală sunt Pseudomonas aeruginosa, Moraxella lacunata, Streptococcus viridans și Proteus mirabilis. Aceste organisme pot fi răspândite de la îmbunătățirea vederii 120% mâinilor la boală de ochi per l sau prin colonizarea țesuturilor mucoase adiacente, cum ar fi mucoasa nazală sau a sinusurilor.

Conjunctivita bacteriană acută este frecvent o afecțiune autolimitantă și remisia clinică apare boală de ochi per l zile. Formele hiperacute de boală sunt produse de gonococ Neisseria gonorrhoeae sau meningococ Neisseria meningitidis și diagnosticarea precoce este esențială deoarece acestea pot determina complicații precum opacifiere corneană, perforație corneană, endoftalmită, iar în cazul meningococului se poate ajunge până la infecție meningeală sau sistemică potențial fatală.

Conjunctivita bacteriană cronică se datorează cel mai frecvent Chlamydiei trachomatis. Cu toate acestea, pacienții bolnavi cronici, debilitați sau spitalici pot deveni colonizați cu alte specii bateriene virulente.

Tratamentul conjunctivitelor bacteriene este, în general, local și constă în aplicare de colir sau unguent oftalmic cu antibiotic in sacul conjunctival inferior.

În cazul conjunctivitei necomplicate, se poate opta pentru lipsa administrării unui tratament antibiotic. Este necesară antibioterapie în cazuri de conjunctivită purulentă sau mucopurulentă, pentru pacienți cu discomfort ocular accentuat, purtători de lentile de contact, imunocompromiși și cei suspecți ce de infecție cu Chlamydia sau gonococ.

„Ochiul roșu”: cauze și abordare terapeutică

În cele mai multe cazuri, tratamentul este initiat fără examenul secretiei conjunctivale. Dacă boală de ochi per l consideră necesară realizarea culturii, de exemplu în cazuri cu hipersecreție oculară sau în conjunctivite recidivante, se inițiază tratamentul antibiotic și ulterior se adaptează, în functie de rezultatul antibiogramei.

În general, antibioticele prezintă eficacitate similară, de aceea selecția tratamentului se face ținând cont de cost, disponibilitate boală de ochi per l riscul de reacții adverse. Printre cel boală de ochi per l frecvent utilizate antibiotice pentru tratamentul conjunctivitei bacteriene acute sunt: aminoglicozide: kanamicină, gentamicină, tobramicină, netilmicină. Trebuie menționat însă că această reacție a fost raportată numai după administrare sistemicăacid fusidic.

În cazul infecției cu Neisseria gonorrhoeae și Chlamydia trachomatis, dar și în cazul nou-născuţilor şi al pacienților imunocompromişi este necesară antibioterapie sistemică. Pentru Chlamydia, se recomandă macrolide azitromicină sau eritromicină sau tetracicline doxiciclină sau tetraciclină iar în cazul gonococului, ceftriaxonă i.

Tratamentul se reduce la terapie simptomatică, de exemplu oculus centru oftalmologic locale pentru ameliorarea pruritului și reducerea secreției oculare. În cazul conjunctivitelor herpetice sau a celor cauzate de virusul varicelo-zosterian se utilizează terapie specifică — tratament oral sau local cu aciclovir sau ganciclovir.

Măsuri de autoîngrijire Pentru purtătorii de lentile de contact, este obligatorie îndepărtarea lentilelor pe perioada infecției și încă 2 zile de la dispariția simptomelor. Nu se vor reutiliza lentilele și soluțiile de curățare folosite anterior infecției.

Utilizarea lacrimilor artificiale poate ameliora simptomatologia. Îndepărtarea secrețiilor aderente de boală de ochi per l nivelul pleoapelor utilizând tampoane de bumbac îmbibate în apă.

Spălarea frecventă a mâinilor — esențială după atingerea ochilor, pentru a preveni răspândirea infecției.

Oftalmodex

Ochii infectaţi nu trebuie atinşi cu degetele — se vor utiliza comprese sterile. Schimbarea zilnică a feţei de pernă până la dispariţia simptomelor. Conjunctivita alergică [4,9] Cele mai frecvente forme de conjunctivită alergică sunt cea sezonieră apare doar în anumite perioade ale anului și cea perenă — aparitia afectiunii nu este legată doar de o anumită perioadă din an; de obicei, este cauzată de anumite proteine din părul provenit de la animale, puful de la păsari sau acarieni.

Tratamentul constă în evitarea antigenului și utilizarea de ser fiziologic sau lacrimi artificiale, pentru diluarea și îndepărtarea fizică a alergenilor. Tratamentul topic cu decongestive, antihistaminice, inhibitorii degranulării mastocitare, antiinflamatoare nesteroidiene și corticosteroizii poate ameliora simptomatologia.

Atât antihistaminicele cât și inhibitorii degranulării mastocitare reduc roșeața, pruritul și hipersecreția lacrimală. Antihistaminicele au eficacitate superioară. Utilizarea pe termen lung a antazolinei și a nafazolinei trebuie evitată deoarece ambele au fost asociate cu apariția hiperemiei de rebound. Corticosteroizii rămân printre cei hiperopie la un sugar potenți agenți farmacologici utilizați în forme severe de boală.

Corticosteroizii trebuie utilizați cu precauție, numai după ce examinarea oftalomogică a exclus posibilitatea unei infecții peptice sau afectare corneană, situații agravate de aplicarea topică a acestor agenți terapeutici. Asocierea decongestivelor cu antihistaminice s-a dovedit a fi mai eficientă. Decongestivele acționează în principal ca vasoconstrictoare și sunt eficiente în reducerea eritemului, cu toate acestea, efectele adverse includ senzație de arsură și înțepături la instilare, midriază și hiperemia de rebound sau conjunctivita medicamentosă cu utilizare cronică.

Prin urmare, aceste tratamente sunt potrivite numai pentru ameliorarea simptomelor pe termen scurt și nu sunt recomandate pentru utilizarea la pacienții cu glaucom cu unghi îngust. În ultimii ani, au fost introduși în terapeutică noi agenți antialergici, precum olopatadină, ketotifen, azelastină, epinastină și bepostatină, cu acțiuni farmacologice multiple: antagoniști ai receptorilor histaminergici, inhibitori ai boală de ochi per l mastocitare și suprimă activarea și infiltrarea eozinofilelor.

Terapia sistemică include administrarea de antihistaminice orale. Trebuie ținut cont de faptul că, în cazul administrării de antihistaminice de generația I clemastină, clorfeniramină, etcpot apărea reacții adverse anticolinergice, inclusiv creșterea presiunii intraoculare. O altă variantă de terapie orală, o reprezintă antagoniștii receptorilor leucotrienelor precum montelukast. Ei au o latență mai lungă, sunt mai puțin eficienți decât antihistaminicele topice și nu reprezintă terapie de primă intenție.

Imunoterapia alergen-specifică este o metodă eficientă de tratament pentru pacienți cu rinoconjunctivită alergică care prezintă anticorpi IgE. Conjunctivita iritantă [4] Există o multitudine de agenți care pot produce iritația conjunctivei: șampon, fum, poluanți, clor, etc. În general nu necesită tratament, spălarea ochilor cu apă din abundență fiind suficientă.

Administrarea de lacrimi artificiale poate fi benefică. Dacă simptomele oculare persistă, este necesar consult oftalmologic. Uveita [] Este un proces inflamator care afectează structurile tractului uveal irisul, corpul ciliar si coroida. In functie de localizarea anatomică primară a procesului inflamator, există mai multe forme clinice ale acestei patologii: uveită anterioară irită și iridociclită — inflamația camerei anterioare; uveită intermediară ciclită — inflamație la nivelul vitrosului; uveită posterioară corioretinită — inflamația coroidei și retinei; panuveită — inflamația întregului tract uveal.

Simptomele pot include: hiperemie conjunctivală, fotofobie, hipersecreție oculară apoasă, miodezopsii, durere la nivelul globilor oculari sau scăderea acuității vizuale. În lipsa tratamentului adecvat, uveitele pot determina apariția unor complicatii serioase glaucom, cataractă, nevrită optică, dezlipire de retinăcu pierderea consecutivă a vederii.

Etiologia uveitelor este variată și include: traumă, infecții boala Lyme, tuberculoză, toxoplasmoză, sifilis, herpes simplex, herpes zoster sau prezența unor boli autoimmune boală inflamatorie intestinală, psoriasis, spondilită anchilozantă etc.

Abordarea terapeutică se face ținând cont de tipul, severitatea și durata uveitei, etiologia sa probabilă dar și de comorbiditățile pacientului. Tratamentul uveitei este boală de ochi per l regula medicamentos, local, dar boală de ochi per l sistemic.

boală de ochi per l

În cazul apariției complicațiilor cataractă, dezlipire de retina sau în cazul inflamațiilor intraoculare refractare, poate fi necesar tratament chirurgical. Scopul tratamentului este de a reduce simptomatologia, minimiza sechelele, preveni pierderea vederii și recurențele. Uveita anterioară Terapia topică Corticosteroizi topici și cicloplegicele parasimpatolitice: atropină, homatropină, ciclopentolat, și simpatomimetice: fenilefrină sunt utilizate pentru reducerea inflamației și a durerii și pentru prevenirea complicațiilor.

Eficacitatea utilizării antiinflamatoarelor nesteroidiene ca monoterapie în tratamentul inflamației acute intraoculare, nu a fost stabilită. În cazuri severe de uveită neinfecțioasă, care nu răspund la terapie topică, corticosteroizii se pot administra prin injecție intravitreeană triamcinolon acetonid. În cazul pacienților cu uveită fibrinoidă, se poate recurge la administrarea intracamerulară de activator tisular al plasminogenului, care dizolvă membranele fibrinoide.

Dacă simptomatologia persistă mai mult de o săptămână, se recurge la administrarea sistemică de corticosteroizi. În general, uveita anterioară nu necesită administrarea de imunosupresoare, dar în anumite situații se poate recurge la administrarea acestor agenți terapeutici, mai precis pentru: pacienții dependenți de steroizi care necesită administrare continuă de corticosteroizi pentru a preveni recurențele ; pacienții rezistenți boală de ochi per l care prezintă contraindicații la corticosteroizi; pacienții care prezintă cauze specifice de uveită anterioară artrită idiopatică juvenilă, boală intestinală inflamatorie.

Uveita intermediară și posterioară Tratamentul uveitei intermediare UI și a uveitei posterioare trebuie să fie îndreptat către cauză, dacă aceasta este identificată.

Boală de ochi per l,

Malignitatea și infecția trebuie excluse înainte de începerea terapiei antiinflamatorii nespecifice. De asemenea, pacienții trebuie să fie examinați pentru comorbidități care pot împiedica utilizarea anumitor medicamente — este necesară evaluarea funcției hepatice, a stării hematologice și a funcției renale. Terapia se face în trepte, după cum urmează: corticosteroizi: periocular injecție în subtenon de 0. Injecțiile se pot repeta la săptămâni; intravitreal triamcinolon acetonid, implant cu eliberare prelungită cu dexametazonă sau fluocinolod acetonid ; cu administrare sistemică pacienți cu boală bilaterală, inflamație oculară severă, boală unlilaterală care nu răspunde la terapie perioculară — prednison 1.

Keratita [] Keratita reprezintă inflamaţia dureroasă a corneei, care poate avea cauze variate, printre care traumatisme fizice sau chimice, leziuni loco-regionale, infecții virale, bacteriane sau boală de ochi per l alergic, deficit de vitamina A, alte patologii asociate sindromul ochiului uscat, boli autoimune Se caracterizează prin hiperemie, durere, fotofobie, senzaţie de arsură sau de corp străin la nivelul ochiului, inflamaţie ocular, tulburări de vedere, hipersecreţie lacrimală.

Terapia se face ținând cont de etiologia bolii după cum urmează. Keratita traumatică Simptomele dispar pe măsura vindecării leziunii. Uneori este necesară aplicarea unui unguent oftalmic cu antibiotic, pentru ameliorarea simptomelor şi prevenirea infectării.

boală de ochi per l

Abordarea terapeutică depinde de gradul traumatismului — în anumite situații, se recomandă aplicarea de unguent oftalmic cu antibiotic pentru prevenirea infecției. Keratita infecţioasă Keratita bacteriană Cel mai frecvent, este rezultatul unei infecții cu Staphylococcus aureus, Hemophilus influenzae, Streptococus sp, Pseudomonas aeruginosa.

Oftalmologie

Intervalul dintre administrările inițiale este de o oră, urmând ca, în cazul unei evoluții favorabile, acesta să se prelungească. În cazul unei complianțe scăzute, se pot utiliza injectii subconjunctivale, iar în cazuri selectate copii, imunocompromiși etc. Ca terapia adjuvantă, se recomandă administrarea topică de cicloplegice și corticosteroizi. Keratita virală Agenții etiologici incriminați sunt Herpes simplex, Varicella zoster și adenovirusurile.

Tratamentul keratitei virale include terapie topică cu antivirale și cicloplegice și terapie sistemică cu antivirale per os, după cum urmează: infecție cu Herpes simplex — pentru formele superficiale, se folosesc boală de ochi per l antivirale precum aciclovir, ganciclovir, vidarabină sau idoxuridină.

Tratamentul formelor profunde, necesită administrare sistemică sau topică de aciclovir, trifluridină. Pentru reducerea incidenței recurenței, se poate administra aciclovir sistemic in doze mici; infecție cu Varicella zoster — administrare sistemică de aciclovir, timp de zile; infecție cu adenovirusuri: în general, se aplică măsuri nespecifice pentru ameliorarea simptomatologiei: aplicarea de comprese calde sau reci, îndepărtarea secrețiilor oculare cu ajutorul unei dischete demachiante etc.

Coliruri cicatrizante, pe bază de N-acetilcisteină sau dexpantenol precum și administrarea de lacrimi artificiale poate fi benefică.

boală de ochi per l

Keratita fungică Terapia de primă linie o reprezintă aplicarea de antifungice topice. În cazul formelor sistemice, se adaugă terapie sistemică voriconazol, fluconazol. Administrarea de cicloplegice ameliorează simptomatologia. Se evită corticosteroizii. Keratita alergică Se recurge la terapie topică antialergică, cu antihistaminice sau inhibitori ai degranulării mastocitare. Pentru ameliorarea simptomatologiei, se pot aplica vasoconstrictoare precum nafazolină, fenilefrina si comprese reci.

Substanțele utilizate în tratamentul afecțiunilor mai sus menționate se regăsesc în tabelul 2. Tabelul 2. Substanțe active cu aplicare topică utilizată în tratamentul afecțiunilor oculare asociate cu hiperemie Clasă terapeutică.