Căi vizuale senzoriale.


Meniu de navigare

Sistemele senzoriale umane. Sisteme senzoriale: funcții, structură și procese de bază care apar în sistemele senzoriale Sistemele senzoriale umane. Sisteme senzoriale: funcții, structură și procese de bază care apar în sistemele senzoriale Trimite-ți munca bună în baza de cunoștințe este simplu.

Folosiți formularul de mai jos Elevii, studenții absolvenți, tinerii oameni de știință care folosesc baza de cunoștințe în studiile și munca lor vă vor căi vizuale senzoriale foarte recunoscători. Sistemul senzorial este un mecanism nervos integral care primește și analizează informațiile senzoriale. Analizorul este căi vizuale senzoriale din trei părți: 1 secțiune periferică - un receptor care primește și transformă energia externă într-un proces nervos și un efector - un organ sau sistem de organe care răspund la acțiunile stimulilor externi sau interni, acționând ca o legătură executivă a unui act reflex; sensibilitate senzorială vizuală senzorială 2 căi - aferente ascendente și eferente descendenteconectând partea periferică a analizorului cu cea centrală; 3 secțiunea centrală - reprezentată de nucleii subcorticali și corticali și secțiunile de proiecție ale cortexului cerebral, unde are loc prelucrarea impulsurilor nervoase provenite din secțiunile periferice.

Account Options

Fiecare analizor are un nucleu, adică partea centrală, unde este concentrată cea mai mare parte a celulelor receptoare, și periferia, formată din elemente celulare împrăștiate, care sunt situate în cantități variabile în diferite zone ale cortexului. Partea nucleară a analizorului căi vizuale senzoriale formată dintr-o masă mare de celule care sunt situate în zona cortexului cerebral, care include nervii centripeti de la receptor.

Acest lucru asigură participarea unei mari părți a întregului cortex cerebral într-un act senzorial separat. Nucleul analizorului îndeplinește funcția de analiză și sinteză subtilă, de exemplu, diferențiază sunetele de căi vizuale senzoriale.

căi vizuale senzoriale

Elementele împrăștiate sunt asociate cu o funcție de analiză grosieră, cum ar fi distincția între sunete muzicale căi vizuale senzoriale zgomote. Anumite zone ale celulelor corticale corespund anumitor celule ale părților periferice ale analizatorului. Deci, punctele spațial diferite din cortex reprezintă, de exemplu, diferite puncte ale retinei; dispunerea spațial diferită a celulelor este prezentată în cortex și în organul auzului. Același lucru este valabil și pentru celelalte simțuri.

Numeroase experimente efectuate prin metode de stimulare artificială fac posibilă în căi vizuale senzoriale stabilirea cu siguranță a localizării în cortex a anumitor tipuri de sensibilitate.

Căi vizuale senzoriale, SENZORIAL - Definiția din dicționar - Resurse lingvistice

Astfel, reprezentarea sensibilității vizuale este concentrată în principal în lobii occipitali ai cortexului cerebral. Sensibilitatea auditivă este localizată în mijlocul girului temporal superior. Sensibilitatea tactil-motorie este prezentată în girusul central posterior etc. Pentru apariția procesului senzorial, este necesară lucrarea întregului analizator în ansamblu.

ANEXA 18/01/ - Portal Legislativ

Expunerea la un iritant pe receptor provoacă iritații. Începutul acestei stimulări este conversia energiei externe într-un proces nervos produs de receptor. De la receptor, acest proces ajunge la partea nucleară a analizorului de-a lungul căilor ascendente. Când excitația ajunge la celulele corticale ale analizatorului, corpul răspunde la iritație. Simțim lumină, sunet, gust sau alte calități ale stimulilor. Astfel, analizorul este partea inițială și cea mai importantă a întregii căi a proceselor nervoase sau a arcului reflex.

Arcul reflex este format dintr-un receptor, căi, o parte centrală și un efector.

căi vizuale senzoriale

Relația dintre elementele arcului reflex oferă baza orientării unui organism complex din lumea înconjurătoare, activitatea organismului în funcție de condițiile existenței sale. În secolul al XIX-lea, această listă a început să se extindă rapid. I s-a adăugat sensibilitate la poziția și mișcarea corpului în spațiu, au fost descoperite și studiate sensibilitatea vestibulară, sensibilitatea tactilă etc. Prima clasificare a fost propusă de Aristotel, care a trăit în Fiziologul și psihofizicianul german Ernst Weber a extins clasificarea cerințe de acuitate vizuală, propunând împărțirea simțului tactil în: simțul atingerii, simțul greutății, sentimentul temperaturii.

În plus, el a identificat un grup special de sentimente: un sentiment de durere, un sentiment de echilibru, un sentiment de mișcare, un sentiment de organe interne. Clasificarea căi vizuale senzoriale, fiziologului, psihologului german Hermann Helmholtz se bazează pe categoriile de modalitate, de fapt, această clasificare este și o extensie a clasificării lui Aristotel.

Deoarece modalitățile se disting în funcție de organele simțiale corespunzătoare, de exemplu, procesele senzoriale asociate ochiului sunt legate de modalitatea vizuală; procese senzoriale legate de auz - căi vizuale senzoriale modalitatea auditivă etc.

Sistem senzorial - Wikipedia

În modificarea modernă a acestei clasificări, se utilizează un concept suplimentar de submodalitate, de exemplu, într-o astfel de modalitate precum senzația de piele, se disting submodalitățile: mecanică, temperatură și durere.

În mod similar, submodalitățile acromatice și cromatice se disting în cadrul modalității vizuale. Psihologul, fiziologul, filosoful german Wilhelm Wundt este considerat fondatorul clasificării sistemelor senzoriale pe baza tipului de energie a unui stimul adecvat pentru receptorii corespunzători: fizici vedere, auz ; mecanic tactil ; chimice gust, miros. Această idee nu a fost dezvoltată pe scară largă, deși a fost folosită de I.

Pavlov pentru a dezvolta principiile clasificării fiziologice. Clasificarea senzațiilor de către remarcabilul fiziolog rus Ivan Petrovich Pavlov se bazează pe caracteristicile fizice și chimice ale stimulilor.

căi vizuale senzoriale

Pentru a determina calitatea fiecăruia dintre analizoare, el a folosit caracteristicile fizico-chimice ale semnalului. De aici și numele analizatorilor: lumină, sunet, piele-mecanică, miros etc.

Clasificările luate în considerare căi vizuale senzoriale sus nu au permis reflectarea naturii de nivel diferit a diferitelor tipuri de recepții, dintre care unele sunt mai timpurii și mai mici în ceea ce privește dezvoltarea, în timp ce altele sunt mai târziu și mai diferențiate. Noțiunile de apartenență pe mai multe niveluri ale anumitor sisteme senzoriale sunt asociate cu modelul de recepții ale pielii umane dezvoltat de G.

Neurologul și fiziologul englez Henry Head a propus un principiu de clasificare genetică în El a făcut distincția între sensibilitatea protopatică mai mică și sensibilitatea epicritică mai mare.

Sensibilitatea tactilă a fost identificată ca sensibilitate epicritică sau discriminativă de cel mai înalt nivel; iar sensibilitatea protopatică, arhaică, a celui mai scăzut nivel - dureroasă. El a dovedit că componentele protopatice și epicritice pot fi ambele inerente în diferite modalități și pot avea loc într-o singură modalitate.

O sensibilitate epicritică mai tânără și mai perfectă vă permite să localizați cu exactitate un obiect în spațiu, oferă informații obiective despre fenomen. De exemplu, atingerea vă permite să identificați locul în care atingeți, iar auzul vă ajută să determinați direcția în care se aude un sunet.

Senzațiile relativ vechi și primitive nu dau localizare precisă nici în spațiul extern, nici în spațiul corpului. De exemplu, sensibilitatea organică - foame, sete etc. Ele se caracterizează printr-o colorare afectivă constantă și reflectă stări mai degrabă subiective decât procese obiective.

Raportul dintre componentele protopatice și epicritice în diferite tipuri de sensibilitate este diferit. Alexei Alekseevich Căi vizuale senzorialeun fiziolog rus remarcabil, unul dintre fondatorii școlii fiziologice a Universității St. Petersburg, a aplicat și principiul genetic al clasificării.