Dirijori o parte din vedere


December 2, foto: Ionuț Macri La doar 33 de ani, Gabriel Bebeșelea este deja considerat de către specialiștii din întreaga lume drept unul dintre cei mai talentați dirijori născuți în România în ultimele decenii.

Interviu cu dirijorul Tiberiu Soare - Blog - Filarmonica Sibiu

A câștigat numeroase concursuri internaționale, printre care și o bursă la celebra Royal Concertgebow din Amsterdam. Iar cariera sa a început să strălucească încă dincând a fost numit dirijor principal al Operei din Iaşi, devenind cel mai tânăr şef de orchestră într-o astfel de postură din România. În România a obținut titlul de doctor în muzică la vârsta de 31 de ani, cu summa cum laude. Dirijori o parte din vedere la Viena, dar vrea să dea înapoi României din ceea ce a învățat el peste hotare.

De unde pasiunea dumneavoastră pentru muzica clasică și pentru dirijat? Cum a pornit totul? Am avut norocul să mă nasc într-o familie în care muzica clasică era foarte importantă. Ambii mei părinți au studii muzicale, tatăl meu e profesor de muzică, unchiul meu violoncelist, mătușa mea pianistă, deci într-o familie de muzicieni. Și atunci, cred că de dinainte să mă nasc, drumul a fost cumva pavat în direcția asta, chiar dacă părinții mei nu m-au încurajat neapărat să aleg lucrul acesta.

Am fost liber să îmi aleg ce profesie am dorit. Numai că înconjurându-mă de lumea muzicală, cred că m-am simțit mai mult atras de asta. Ați început cu studiul unui anumit instrument sau din start ați fost atras de dirijat? Și de ce ați ales acest drum? Dacă e să mă gândesc la anecdota respectivă, cred că drumul ăsta m-a ales pe mine.

Era un lucru care mă atrăgea de foarte mult timp, eram foarte interesat de ceea ce înseamnă compoziție, dirijat, de la ani deja începusem să citesc foarte multe tratate, cărți în direcția aceasta. Eram foarte interesat de ceea ce se întâmplă în interiorul fenomenului muzical și mai mult decât să fii înăuntru astfel, nu cred că există.

A fost oarecum un pas firesc să fac dirijat. Ați putea numi un moment din cariera dumneavoastră, în care ați făcut pasul către străinătate, în care ați fost remarcat afară? Nu dirijori o oftalmologie: tratamentul nistagmusului din vedere fost un singur moment.

Mă consider foarte norocos că am avut foarte mulți profesori.

Dirijor - Wikipedia

În România am studiat cu maestrul Petre Sbârcea și cu maestrul Horia Andreescu, după aceea, în străinatate am avut o bursă de asistență la Royal Concertgebouw, unde i-am văzut pe toți marii dirijori. Iar lucrul acesta m-a schimbat radical, pentru că să vezi zi de zi mari dirijori e ceva absolut fantastic. Foarte mult am fost influențat de Mariss Jansons.

Era dirijorul șef al orchestrei și am avut norocul să îl văd de foarte multe ori în repetiții.

Account Options

Dar, de fapt, ce a fost mai interesant a fost că de la săptămână la săptămână, învățam ceva nou, absorbeam ceva nou, o informație care a ajuns să îmi folosească concret în muzica pe care am făcut-o eu ulterior. Pe unii doar i-am observat la repetiții, iar cu alții am avut norocul să lucrez activ. După aceea, unul dintre dirijorii care m-au influențat foarte mult a fost Bernard Haitink, cu care am și lucrat.

Dacă vezi la lucru un astfel de dirijor zi de zi, nu poți decât să te formezi și să devii mai bun, fiindcă astfel de coloși miopia este minus 7 nu fac altceva decât să îți transmită energia și dorința de a vrea să faci muzică mai bine.

Meniu de navigare

A contat în vreun moment, în vreun anumit fel, faptul că sunteți român? Poate că veniți dintr-o țară care a dat dirijori importanți lumii? Nici din punct de vedere pozitiv, nici negativ nu a contat. Dar, într-adevăr, este foarte important să ai o bază, o cultură, nu doar în domeniul muzical. Dirijorul trebuie să fie o persoană foarte bine angrenată în tot ceea ce înseamnă artă, dirijatul nu înseamnă doar muzică și a transmite mesajul unui compozitor.

Acest mesaj poate fi transmis mai bine, cu cât ai o experiență mai bogată de viață. Experiența de viață este cumulul tuturor evenimentelor care au contribuit la formarea acelei persoane. Ce altceva nervii pot afecta vederea ca un dirijor să fie complet? Tind să cred tot mai mult că rolul dirijorului nu e acela de a dicta traseul interpretativ, ci de a inspira.

dirijori o parte din vedere

De a stabili prin analiză foarte complexă și relaționare cu partitura, de dirijori o parte din vedere descoperi cheia de boltă prin care se poate ca acel mesaj, al literei moarte — partidura, să ajungă înspre public. E un traseu destul de complex, dacă e să ne gândim. Cred mai mult în rolul dirijorului de a inspira, nu a dicta și a convinge cu forța.

Și nu doar în dirijat cred că e asta.

dirijori o parte din vedere

Pe toată lumea sfătuiesc să călătorească cât mai mult, să vadă cât mai multe sisteme, nu doar educaționale, dirijori o parte din vedere observe cât mai multe lucruri, să absoarbă cât mai mult. Acest lucru ar putea duce și la îmbunătățirea sistemului, nu doar educațional, din România. Iar din punct de vedere al unui muzician, un muzician care nu călătorește, înseamnă că nu a fost actualizat, nu are acces la toate informațiile.

Muzicianul care nu călătorește, nu are șanse să aibă grade de comparație. Fără aceste grade de comparație, e dificil spre imposibil să perseverezi. Și atunci, cât de important devine aspectul financiar în dezvoltarea unei dirijori o parte din vedere în muzică? Este și nu este. Există foarte multe burse, foarte multe posibilități. De fiecare dată când un tânăr dirijor mă întreabă ce e de făcut, încerc să îi arăt calea spre acele burse, la care și eu am avut acces. Am fost norocos să pot aplica la anumite granturi și astfel să reușesc să umblu după acești dirijori, pe care să îi văd, să îi întreb, care să mă modeleze.

dirijori o parte din vedere

Cum doriți să fie concertele pe care le dirijați? În primul rând, mesajul compozitorului e cel mai important. Dar, în perioada aceasta de pandemie, am reflectat foarte mult la rolul nostru, al muzicienilor. Pentru ce facem lucrul acesta? Mai ales că e singura perioadă în care s-a pus lacăt pe sălile de concert. Nici măcar în războaiele mondiale acestea nu au fost închise, pentru că alinau spiritul persoanelor afectate de război. Și am ajuns la concluzia că, de fapt, noi ar trebui să realizăm performanța de a crea un sanctuar pentru publicul care vine în sala de concert.

Cred tot mai dirijori o parte din vedere că publicul vine în sala de concert pentru a se izola de cotidian. Și atunci, cu cât interpretarea noastră este mai responsabilă, mai sinceră și mai bazată pe o analiză muzicală, cu atât reușim să realizăm acest sanctuar.

Există această idee preconcepută că muzica clasică este apreciată în special de persoane în vârstă. Vă gândiți ca repertoriul pe care îl veți alege la Filarmonica George Enescu să atragă cumva tineri? Eu nu cred în lucrările cârlig. E o expresia în Dirijori o parte din vedere Unite — crowd pleasers — adică aceste lucrări foarte cunoscute, care dacă sunt pe afiș, e sold out concertul.

Eu cred că e rețetă ieftină și facilă.

  • Din punct de vedere profesional, care a fost relaţia dvs.
  • Filarmonica din München, la al cărei pupitru Celibidache s-a aflat timp de 17 ani "Dirijorul nu este neapărat muzician, dar el poate să fie şi muzician.
  • Antrenor hipermetrop
  • Scene din viața unui dirijor la St.
  •  - Тебе не нужно оставаться до конца смены.

Pe termen scurt poate îți aduce public, dar pe termen lung nu creează altceva decât un lanț al slăbiciunilor — va trebui să faci doar crowd pleasers. Eu cred în altceva. Cred în conceptualizare.

Dirijorul Carol Litvin - Radio România Muzical, Dirijori o parte din vedere

Cred în concertul — concept, în povestea din spatele concertului și cred că dacă lucrările sunt foarte bine legate, indiferent de genul lor, de stilul lor, de compozitor sau de perioada din care vin, acestea atrag și viziunea vitaminei vi tânăr, dar e important ca mesajul concertului să se adreseze spre această zonă.

Gabriel Bebeșelea dirijând Există și în domeniul muzical din România un fenomen al emigrării, muzicieni care pleacă afară, către orchestre mai mari? De exemplu, la Festivalul Enescu în aproape toate marile orchestre invitate există muzicieni, români, unii sunt chiar lideri de orchestră.

Da, cum ar fi la Royal Concertgebouw, concertmaistru este românul Liviu Prunaru.

Foarte multe orchestre din străinătate au muzicieni români. Asta întărește ceea ce am spus mai devreme — muzicienii călătoresc. Mobilitatea lor e un criteriu absolut natural și necesar. Pentru că pregătirea lor depinde de această călătorie, chiar inițiatică. Dar credeți că România are și o problemă în a-și păstra tinerii talentați? Nu le oferă suficient din punct de vedere financiar și profesional? Aici am vrut să ajung și să pun degetul pe rană. Aceea e absolut necesară, dar la noi lucrurile se petrec într-un mod accelerat.

Pentru că la noi, domeniul cultural este mult subfinanțat. Putem să vorbim despre cele mai mari orchestre din România, care nu se vor ridica niciodată la nivel financiar cu orchestre din Ungaria, să spunem. Nu pot deveni competitive din acest punct de vedere. Circuitul internațional al artiștilor importanți ajunge în România cu ocazia Festivalului Enescu, care are un imens aport. Și ca să ajungem și la artiști, punctul critic, aici e și problema sistemului educațional, care de foarte multe ori are, îmi pare rău s-o spun, diverse lacune.

Și e un punct nevralgic, asupra căruia aș insista, pentru că toți acești muzicieni au plecat din timpul studiilor. Au plecat să-și perfecționeze arta și și-au găsit acolo sensul artistic.

Atunci, e dificil să te întorci în România, unde sistemul educațional e subfinanțat, domeniul cultural e subfinanțat. Și atunci, pe dumneavoastră, ca tânăr dirijor, ce vă motivează să dirijați dirijori o parte din vedere orchestre românești, una la Cluj, una la București, mai ales că locuiți la Viena?

Pe mine mă preocupă foarte mult ceea ce se întâmplă în România, pentru că eu am început studiile în România. Consider că e important ca cei care au reușit să studieze în străinătate, să aducă ceva în România.

dirijori o parte din vedere

Și nu sunt singurul. Sunt mulți dirijori români care fac o carieră în străinătate și revin cu drag. Și mulți instrumentiști, dar nu ca să lucreze într-o orchestră.