Știința deficienței vizuale, Ghid deficiente vaz - GIFTED (FOR) YOU Project
Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat. Pornind de la rolul mare pe care îl joacă vederea în procesul de formare al conceptului de sine: Deficientul vizual explorează lumea obiectelor numai prin tact - îi ia mai mult timp să-și descopere părțile corpului, de obicei face această descoperire atunci când reușește să le exploreze cu gura; Prezența mamei este cunoscută la știința deficienței vizuale numai prin tact, iar ulterior prin asocierea prezenței ei cu sunetele pe care ea le produce - această asociere apare mai târziu, ca cea vizuală a copilului normal; Imaginea corporală se formează prin explorare tactilă și mai târziu prin intermediul comunicării și feedback-ului verbal; Numărul de relații sociale limitate se datorează și supraprotecției părinților care încearcă să-l țină la distanță de eventualele feedback-uri negative și datorită experiențelor școlare când educatorii fac concesii speciale sau nu sunt realiști în formularea așteptărilor lor.
Toate acestea pot constitui piedici în construirea unui concept de sine realist. Uneori nu doar succesul contribuie la formarea lui, ci și eșecul, esențial pentru adaptarea generală și vocațională. Considerăm că acest ghid este absolut necesar pentru părinții care descoperă că au un copil deficient de vedere, precum și cadrelor didactice care sunt la început de drum în lucrul cu aceștia. ETIOLOGIE De-a lungul dezvoltării științelor psiho-medicale pedagogice și defectologice, preocupările privind deficiența de vedere au inclus si asidue căutări și demersuri de clarificări conceptuale și de operare cu o terminologie științifică adecvată.
Deficiența de vedere este știința deficienței vizuale, cum este și firesc, în cadrul deficiențelor senzoriale datorate afectării organelor de simț, fiind studiată prioritar de tiflopedagogie. În cercetările moderne, termenul defect este folosit pentru a desemna atât modificările organice care duc la un deficit funcțional diferitele leziuni ale analizatorului vizualcât și deficitul funcțional ca atare în ce masură și sub ce aspecte scade vederea.
Spre deosebire de știința deficienței vizuale, deficiența reprezintă ansamblul consecințelor defectului sub aspectul adaptării copilului la viața înconjurătoare și al structurii individualității lui.
În sens larg, ambliopia desemnează toate cazurile de diminuare a capacității vizuale, indiferent de etilogie si gravitate, sau acea scădere a vederii care se menține și după ce s-a facut corecția corespunzătoare. Această definiție se delimitează de cecitate orbirecare, definită în sens larg, înseamnă lipsa vederii.
Conform unor definiții în termeni educaționali, ambliopii sunt persoane care, datorită unei vederi deficitare, nu pot urma cursurile unei școli obișnuite fără a-și afecta vederea sau dezvoltarea lor educațională, dar pot fi educați prin metode special implicand vederea, iar orb este acela care nu are vedere sau al cărui văz este atât de diminuat încât necesită metode educaționale care să nu implice vederea.
În general se utilizează o etilogie comună pentru ambliopie și cecitate, pe baza unui criteriu foarte utilizat, mai ales în oftalmologie, atât pentru clasificare, cât și pentru taxonomia etiologică, și anume localizarea anatomică a afecțiunilor sau patologia segmentelor analizatorului vizual și anexelor sale. Sunt astfel responsabile pentru deficiența vizuală: Boli ale anexelor globului ocular pleoape, aparat lacrimal, boli ale orbitei, conjunctivite.
In functie de segmentul știința deficienței vizuale afectat se grupeaza in urmatoarele categorii nosologice: A. Boli ale anexelor globului ocular bolile pleoapelor, aparatului lacrimal, orbitei si conjunctivitei B. Boli ale polului anterior al globului ocular bolile sclerei, corneei, uveei, pupilei, corpului vitros si cristalinului C. Boli ale polului posterior al globului ocular bolile retinei, nervului optic, boli provocate de accidente oculare, tulburari de refractie, glaucomul, afectiuni cae afecteaza CV, tulburari de adaptare la intuneric si lumina, tulburari de recunoastere a culorilortulburari ale vederii binoculare Particularitati morfofunctionale ale deficientilor vizuali A-Probleme neurofiziolgice: -Modificariale proceselor bioelectrice- electroencefalograma prin disparitia ritmului alfa precum si prin scaderea marimi tuturor oscilatiilor electrice ale scoartei dar pe masura cevederea creste la slabi vazatoricreste si przenta ritmului alfa ca si amplitudinea tuturor oscilatiilor electrice, iar centrul activitatii electrice se interesul vederii din zona centrala catre cea occipitala a scoartei L.
Tulburarile refracției oculare ametropiile: miopia, hipermetropia, astigmatismul. Afecțiuni ale polului știința deficienței vizuale sclerotica, cornee, uvee Afecțiuni ale cristalinului. Afecțiunile polului posterior retina și nervul optic Afecțiuni ale căilor optice intercraniene. Glaucomul Accidentele oculare de muncă şi în afară de muncă, la copii, la sportivi. Traumatismele oculare deplasări de masă ale globului, contuzii ale globului, plăgi, dezlipire de retină, produse prin agenți fizici şi chimici, leziuni traumatice, ablatia globului ocular, afecțiuni provocate de medicamente.
Alterări ale câmpului vizual in afecțiunile coroidei retinei, glaucomul, hemianopsiile. Tulburări ale vederii binoculare strabismul, paraliziile oculomotorii.
Extras din document
Tulburări de adaptare la întuneric și lumină. Alterări ale simțului cromatic. Nu există întodeauna o relație directă între gravitatea afecțiunii segmentului analizatorului vizual și gradul de scădere a vederii; după cum s-a arătat deja, în ambliopiile funcționale nu apar leziuni oculare. Totuși, afecțiunile sau alterările componentelor analizatorului vizual sunt responsabile de deficiența de vedere, acționând fie direct, fie prin mijlocirea unor factori de natură fiziologică sau psihologică.
O sistematizare operativă a cauzelor ambliopiei și orbirii se poate face astfel: Malformațiile congenitale; Cauze sau factori care acționează perinatal sau post-natal, în diferite perioade ale existenței umane.
Există două forme de miopie: Benigna, mai puțin gravă și cu evoluție lentă până la de ani, dar direct favorizată de activitățile școlare care solicită prioritar văzul, mai ales în condițiile de luminozitate inadecvate, prin solicitările de acomodare și convergentă a ochiului pentru vederea de aproape, care pot duce la lungirea diametrului antero-posterior al ochiului.
Maligna cu grad mare al viciului de refracție dioptrii ereditară și cu evoluție și pronostic puțin favorabile deoarece se însoțește în cele mai multe cazuri cu leziuni ale fundului de ochi și tulburări ale tensiunii maculei, cu degenerescența tapeto-retiniană, coroidoza sau dezlipiri de retină, conducând spre cecitate. Corecția optică este parțial eficientă, fiind știința deficienței vizuale mai des folosite lentilele de contact.
Exercițiu pentru pătrate de vedere șabloane de testare a vederii, ia-o din vedere viziune 0 7 sau 0 6. Natasha Tsakos' multimedia theatrical adventure ne îmbunătățim noi înșine viziunea Boala Stargardt Uveita : este un grup de 30 de boli inflamatorii intraoculare cauzate de infecții, boli sistemice, procese autoimune specifice organului, cancer sau traume. Adică, uveita se știința deficienței vizuale la o categorie complexă de boli oculare care poate provoca orbire dacă este lăsată sau nu tratată sau diagnosticată necorespunzător.
Hipermetropia este ametropia ce apare când axul longitudinal al globului ocular este prea scurt din cauza insuficienței dezvoltări a globilor oculari sau când forța de refracție a mediilor refrigerente este prea slaba, ori curbura corneei prea redusă.
Razele luminoase sunt focalizate dincolo de retină, fiind afectată vederea de aproape, la distanța mică.
Curs Neurostiinte 6
Absența refracției corecte este compensată prin acomodație prin încordarea continuă a mușchilor ciliali ai cristalinului care poate conduce la hipertrofierea lor. Imaginea obiectelor este mai clară, în timp ce obiectele mai apropiate sunt percepute difuz, încețoșat și neclar.
Frecvența păsărilor Wikipedia. Factorul uman Subiect de cercetare în studiul oboselii umane. Știina factorilor umani sau tehnologia factorilor umani este un domeniu multidisciplinar, care se interconectează cu domeniile psihologie, inginerie, design industrial, design știința deficienței vizuale, statistic ă, cercetare. Deficiență de L-carnitină, perioadă subacută sau de recuperare după un accident vascular cerebral, encefalopatie discirculatorie și alte leziuni cerebrale - 0, g pe zi, intravenos sau de ori pe zi intramuscular timp de zile, dacă este necesar, cursul poate fi repetat după 2 săptămâni.
Hipermetropia este proprie mai ales vârstelor mici hipermetropie latentă, de mica gravitate, scăzând odată cu vârsta, deoarece intervine compensația prin acomodarea cristalinului.
Astigmatismul este tot o ametropie viciu de refracțiedatorată imperfecțiunii curburii cristalinului sau corneei și puterii de refracție diferite în diferitele lor zone, putând fi, în cele mai multe cazuri, astigmatism miopic sau astigmatism hipermetropic. Razele sunt focalizate pe retină în mai multe puncte, la diferite distanțe de fovee, formându-se o imagine deformată și neclară. Poate fi: congenital, asociat cu ambliopia înnăscută; dobândit, în urma altor afecțiuni, remise cu sechele.
Măsurile ce se impun sunt corecția optică ochelari știința deficienței vizuale lentile cilindrice sau lentile de contact și antrenament știința deficienței vizuale specific.
Anizometropia este o ametropie determinată de capacitatea de refracție diferită a celor doi ochi, unul știința deficienței vizuale normal emetropiar celălalt ametrop, în diferite grade sau ambii ochi ametropi cu vicii de refracție diferite. În toate cazurile este necesară corecția optică eficientă și știința deficienței vizuale timpuriu, spre a evita consecintele secundare si în primul rând cele ce modifică acuitatea vizuală și vederea binoculară.
Dintre bolile congenitale ale corneei, știința deficienței vizuale mai frecvente sunt: alterările de transparență; sclerocorneea sau anomalia lui Peters sau leuconul corneean congenital bilateral aderent. Dintre afecțiunile corneene dobândite mai frecvente sunt keratitele de diferite forme, cu scăderi de diferite grade ale acuității vizuale.
Keratita se manifestă, de obicei, în a doua decadă de vârstă, prin creșterea distorsiunii câmpului vizual și a restabilirea vederii în Japonia de la distanță, asociindu-se în unele cazuri cu retinopatia pigmentară, aniridia, sindrom Down tratamentul miopiei cu vitamine sindrom Marfan.
Tratamentul corneei, micșorand riscul orbirii. Leucomul opacifierea corneeana cicatricealacare poate îmbrăca și forma stafilomului, este frecvent întalnit. Tratamentul presupune, pe lângă operații specifice keratoplastie su iridectomie și o exercitare sistematică pentru valorificarea noilor posibilități vizuale. Dintre afecțiunile știința deficienței vizuale, mai frecvent întâlnite sunt aniridia și coloboamele congenitale.
AFLA daca esti un om MILOS - Hermann Goering - Nimic Nou sub Soare găsiți viziunea imaginii
În formele cu complicații mai puțin grave, sunt eficiente măsuri ca: protejarea de soare, iluminatul slab, ajutor optic prin lentile obscure. Coloboamele congenitale boli în care diverse părți ale ochiului pot fi supuse deformării, gravitatea lor depinzând de momentul în care se produc.
Se manifestă prin diminuarea acuității vizuale, fotofobie, pierderea câmpului vizual superior. Se însoțesc cu nistagmus, microftalmie, polidactgilie sau retard mintal, având drept complicații secundare cataracta.
Sunt eficiente lentilele de contact, precum și măsuri profilactice protejare de soare, ajutor optic. Sunt boli care pot conduce spre afecțiuni grave ca: atrofii optice, cataracte, dezlipiri de retină.
Cataracta este o boală congenitală sau dobandită, cu o frecventa știința deficienței vizuale mare, determinată de opacifierea parțială sau totală a cristalinului. Cataractele juvenile, presenile si senile, au o etiologie necunoscută. Afakiile lipsa cristalinului pot fi postoperatorii, dar mai rar și congenitale sau traumatice, fiind corectate cu lentile sferice sau combinate cu lentile cilindrice, cu lentile de contact sau prin plastii cristaliniene. Dintre afecțiunile congenitale ale retinei, știința deficienței vizuale în multe cazuri de cele ale coroidei membrana sa vascular-nutritivăcele mai frecvente sunt: Corioretinita toxoplasmotică, în care este afectată macula noduli maculari sau periferia leziuni dispersate având în etiologie o ciupercă transmisă prin spori fixați în blana animalelor.
Cea maculară se manifestă prin diminuarea acuității vizuale, scotoame centrate ale câmpului vizual, vederea cromatică deficitară; în cea periferică, apar scotoame corespunzătoare în zona leziunilor.
Este însoțită de microcefalee, convulsii, având un prognostic grav. Este necesară profilaxia spre a evita riscurile contaminării, precum și ajutor optic pentru știința deficienței vizuale vizuale. Fibroplazia retrolentală determinată de modificări ale vaselor sanguine și vitrosului, are în etiologie administrarea unui nivel ridicat de oxigen la copiii prematuri. Se manifestă prin diminuarea acuității vizuale, miopie gravă, cicatrice, dezlipire de retină, cu pierderea consecutivă a câmpului vizual și posibilă orbire.
Complicațiile secundare sunt glaucomul şi uveita; este indicat ajutor optic şi știința deficienței vizuale iluminatului. Retinopatie diabetică este o boală ereditară, care se manifestă prin: diplopie, incapacitatea de acomodare, vederea fluctuantă, pierderea vederii cromatice și a câmpului vizual, defecte de refracție, diminuarea acuității vizuale, hemoragia vaselor sanguine ale retinei, dezlipire de retină.
Complicațiile secundare constau în glaucom și cataractă, iar afecțiunile asociate pot fi de natură respiratorie, cardiovasculară sau cutanată. Colobomul retinian constă în fisuri retiniene. În general, nu progresează, corectându-se cu lentile colorate sau obscure, cu ochelari de absorbție lentile de contact și necesitând iluminat slab.
Acromatopsia este o boală ereditară determinată de malformații ale conurilor, care produc cecitatea totală la culori. Nu progresează, nistagmusul și fotofobia diminuându-se cu vârsta. Degenerescența pigmentară retiniană retinită pigmentară este o afecțiune degenerativă pigmentară, ereditară, care se manifestă prin hemeralopie, îngustarea concentrică a câmpului vizual până la vederea tubulară, făcând aproape imposibilă orientarea în spațiu, ca și diferențierea prin degenerarea maculei, scăderea ireversibilă a acuității vizuale și a sensibilității cromatice în degenerescența tapetoretiniană scăderea acuității vizuale este evolutivă spre atrofie optică și cecitatececitate nocturnă.
Retinopatiile dobândite sunt vasculare, inflamatorii, degenerative, tumorale, dezlipire de retină, provocate de diabet sau boală hipertensivă. Dezlipirea de retină constă în desprinderea unei părți a retinei din structura de susținere și atrofierea ei, din cauze foarte diverse diabet, miopie degenerativă, etc.
Simptomele constau în apariția razelor intermitente, dureri intraoculare, pierderea câmpului vizual, micropsii, deteriorarea sensibilității cromatice şi a acuității vizuale dacă este afectată macula.
Atrofia nervului optic și nevritele produc scăderea acuității vizuale și îngustarea concentrică a câmpului vizual. Glaucomul este o boală ereditară ce constă în tulburarea echilibrului intraocular creșterea presiunii intraoculare prin aplatizarea ochiului.
Навигация по записям
Sunt primitive sau secundare, complicații ale unor afecțiuni oculare primare ale retinei și nervului optic. Se caracterizează prin degradări ale câmpului vizual restrângerea luitulburări ale simțului luminos și sensibilității cromatice, lacrimare excesivă, fotofobie, opacifierea și nebulozitatea cristalinului, buftalmie, alterări papilare și hipertonie oculară, care, în majoritatea cazurilor, sunt ireversibile, conducând spre orbire, deoarece glaucomul este o boală evolutivă, în știința deficienței vizuale absolut apărând cecitatea definitivă.
Deși, inițial semnele clinice sunt insesizable, când boala evoluează, apar dureri difuze, vertij, lărgirea petei oarbe și scotoame, care se accentuează, conducând spre simptomele de certitudine ale bolii. Glaucoamele infantile congenital precoce sau tardiv sunt boli genetice buftalmie sau hidroftalmiefrecvente, cu prognostic grav, mai ales dacă tratamentul se instituie târziu.
Este posibil să faceți o intervenție chirurgicală pentru cataractă pentru ochi
Sunt indicați ochelarii și intervențiile chirurgicale, dar, mai ales, măsuri de prevenire a complicațiilor grave. Sindromul Marfan este o boală ereditară, care afectează diferitele părți ale ochiului, manifestandu-se prin disocierea cristalinului, diminuarea acuității vizuale, miopie gravă, dislocarea pupilei în mai multe părți, dezlipire de retină cu pierderea câmpului concomitent, ochi colorați știința deficienței vizuale, strabism, nistagmul, sclerotică modificată. Apar afecțiuni apreciate ca anormalitatea scheletului și membrelor degete turtitenedezvoltare vedere încețoșată ce este și probleme cardiovasculare.
Strabismul reprezintă o tulburare a motilității oculare și respectiv a vederii binoculare, prin lipsa echilibrului normal în coordonarea celor doi globi oculari, determinat de deviația axelor vizuale ale celor doi ochi și care impiedică fuziunea imaginilor și realizarea stereoscopiei. Strabismul poate fi: paralitic sau concomitent latent-heteroforie sau manifest —heterotropieconvergent sau divergent. Strabismul, mai ales cel convergent, determină ambliopia funcțională, fie cu fixație centrală, fie cu fixație excentrică: gradul de depărtare de foveea centrală deermină și gradul scăderii vederii.
Nistagmusul constă în oscilații involuntare ale globilor oculari, însoțind, de regulă, miopie politică serie de boli ca leucomul corneean, cataracta congenitală, leziunile maculare.
Această boală determină dificultăți în fixația maculară, cu consecințe asupra scris-cititului: pierderea rândului, a lierelor și cuvintelor, a semnelor ortografice, citirea fără continuitate. Prin antrenament vizual, se optimizează captarea informației vizuale și strategiile exploratorii. Microftalmia o dezvoltare dimensională insuficientă a globilor oculari — afectează vederea binoculară și, implicit, perceperea reliefului, a poziției corecte a obiectelor în profunzime, aprecierea distanțelor, interpretarea imaginilor grafice.
Vederea de aproape și vederea de la distanță se determină cu ajutorul unor optotipi speciali, cuprinzând semne tipografice, forme geometrice, desene viziune bergholz unor obiecte, etalonate în acest scop.
Pentru determinarea AV se folosesc optotipi standardizați conform vârstei, cuprinzând litere, cifre, diferite semne inele, cârlige, furculițe obiecte stilizate sau desenate artistic — la distanța de 6 m. Pentru copii se folosesc testele cu imagini M. Știința deficienței vizuale după cum se pot folosi și optotipi speciali, cuprinzând semne tipografice, forme geometrice, desene ale unor obiecte pentru determinarea AC la distanța cititului vederea de aproape.
Câmpul vizual CV sau vederea periferică, reprezintă spațiul pe care-l poate percepe ochiul care privește fix un obiect. Se determină: Câmp vizual monocular — spațiul pe care-l cuprinde ochiul în timp ce privește un punct fix; Câmp vizual binocular — ansamblul punctelor din spațiul cuprins de cei doi ochi larg deschiși.
Câmpul vizual se determnă prin folosirea perimetrului optic si a câmpimetrului pentru determinarea spațiului pe care-l poate percepe ochiul care privește fix un obiect. Sensibilitatea luminoasă simțul luminos este capacitatea de a diferenția intensitatile luminii; se determină cu adaptometrul sau fotometrul și reprezintă forma elementară a funcției vizuale, capacitatea ochiului de a sesiza lumina și de a se adapta la variațiile luminoase din mediul înconjurator.
Se determină: Sensibilitatea luminoasa absolută proprietatea retinei de a percepe un minim de lumină — minimum vizibil ; Sensibilitatea luminoasă diferențiată corespunde perceperii de către retină a unei diferențe de lumină între două zone minimum separabile.
Hemeralopia este incapacitatea ochiului de a se adapta la întuneric apare retinopatia pigmentară și carența de vitamina A. Adaptarea la lumină se masoară cu nictometrul, iar adaptarea la intuneric se masoara cu adaptometrul.
Sensibilitatea de contrast reprezintă capacitatea de a distinge deosebirile de intensitate luminoasă dintre excitanții prezentați concomitent distingerea obiectului de fond. Sensibilitatea cromatică simțul culorilor este capacitatea ochiului de a distinge culorile, de a realiza o vedere colorată, în principal a culorilor: roşu, verde, albastru.
- Тревогу вызывает твой возраст, поскольку среди людей старше тебя нет никого.
- Verifică-ți vederea pe masă
- Несколькими метрами дальше другой такой же точно стержень вел в другой туннель -- с той лишь разницей, что над ним не было такой же машины, Олвин знал -- как если бы ему об этом сказали,-- что где-то под далеким и неведомым ему Лизом еще одна такая же машина в таком же помещении, как это, тоже ждет своего часа.
- Miopie congenitală și astigmatism
- Funcții de vedere
- Ghid deficiente vaz - GIFTED (FOR) YOU Project
- Exerciții de fizioterapie pentru deficiențe de vedere
Se cercetează cu tabele cromatice, prin metoda cromatoscopică adică prin semnale luminoase colorate și cu anomaloscopul. Deficiențele simțului luminos cromatic se numesc discromatopsii totale sau parțialereprezentând dificultăți de diferite grade în recunoașterea culorilor sau lipsa de percepție pentru culori.
Majoritatea sunt congenitale și definitive. Acestea sunt: Deuteranomalia, deuteranopia — discromatopsia pentru culoarea verde; Protanomalia, daltonismul — discromatopsia pentru culoarea roșu; Tritanopia — discromatopsia pentru culoarea albastru mai rar intâlnită.
Sensibilitatea cromatică se determină de către medicul specialist cu aparate de laborator calorimetre sau anomaloscoape. Eficiența vizuală reală - nu este rezultatul simplei însumări a indicilor functionați, ci al activării lor în raport cu diferiți factori intelectuali, motivaționali, deprinderi, etc.
DEFICIENTA VIZUALA
Eficiența vizuală este diferită de acuitatea vizuală, ea depinde de tțoi parametrii vederii, precum și de interacțiunea reflex-condiționată a analizatorilor, realizată prin analiza și sinteza corticală. Ambliopia este scăderea AV sub 0,5. In funcție de valorile AV unii autori F. Zamfirescu-Margescu, F. Marin practică urmatoarele clasificări: Ambliopie ușoară — cu AV între 0,3; Ambliopie medie — AV între 0,1; Ambliopie forte accentuată cu AV sub 0,1 și respectiv: Cecitate absolută — fără perceperea luminii; Cecitate relativă — percepe mișcările mâinii, percepe lumina.
Nevăzătorii se consideră persoanele cu AV sub 0,08, la AO sau la cel mai bun ochi. Sokolovmecanismele de relaxare și extragere a informației Attenave, J. Bruner modelele perceptive sau gestalturile, motivele și atitudinile P. Fraisseca și întreg aparatul cognitiv P.
Percepția joacă un rol important în activitatea școlarului mic deficient de vedere, prin funcția sa de semnalizare, informaţională și de reglare a activității comportamentale. Dezvoltarea organizării percepțiilor-vizuale trece prin etape diferite calitativ, care, dupa J. Wertheimer ; Senzațiile vizuale sunt deformate în funcție de schimbarea distanței, poziției si a obiectului insuși; La nou născut, există doar reflexul de fixare și urmărire a unui stimul prin mișcările oculare, nu mecanismele oculo-motorii Știința deficienței vizuale.
Dixon, ; Sunt formate unele relații spațiale elementare care nu reflectă decât caracteristicile geometriei topologice, care sunt: încercarea de apropiere a elementelor percepute în același spațiu câmp perceptiv ; relația de știința deficienței vizuale în mediu a elementelor celor mai apropiate; relația de ordine în succesiune spațială; relația de continuitate care se modifică în funcție de evoluția relațiilor de apropiere si de îndepartare separare ; La noul născut există discriminare figura-fond W.
Kessen, P. Salapatek, M. Haith și o cvasicertitudine la 15 zile; Este prezentă percepția formelor, modelelor, obiectelor din primele săptămâni de viață R. Frantz ; De la 2 săptămâni există discriminări perceptive după culoare, forma și preferințe pentru un obiect; În primele 5 zile domină sacadele explorării în plan orizontal și explorarea conținuturilor, deci o organizare perceptivă a sugarului P.
Zaporojet, ; a III-a etapă: 12 luni — 2 ani câmpul de acțiune al copilului se amplifică prin apariția mersului; organizarea perceptiv-vizuală prin percepții directe și actuale atinge o formă comparabilă cu cea cunoscută adulților; explorarea spațiului se diversifică prin deplasare, contribuind la dezvoltarea relațiilor obiectuale, care conduce spre apariția imaginii mentale începutul reprezentării asupra esenței obiectelor privite în acealași mediu omogen; se dezvoltă operațiile practice cu obiecte materiale prin imitarea adulților.
PRINCIPII METODICE Educația vizual-perceptivă EPV — ca activitate specifică învățământului special pentru deficienți de vedere — contribuie la compensarea vederii slabe, atât în plan organic, prin valorificarea maximală a restanțelor vizuale, zvâcniri ale ochilor; vedere deteriorată și în plan funcțional, funcția vizuală lezată fiind suplinită prin utilizarea mai intensă și în raporturi noi a analizatorilor valizi, precum și a proceselor superioare de cunoaștere.
EPV face parte integrantă din procesul compensator-recuperator și formativ al învățământului special pentru elevii deficienți de vedere, având afectate ore speciale în planul de învățământ realizate de specialiști psihologi, defectologi, profesori psiho-pedagogi sau profesori specializați în această activitate.
